Valorificarea pajiştilor prin pășunat
Scopul: Folosirea rațională a pajiștilor prin pășunatMetodele și sistemele de valorificarea pajiştilor prin pășunat influențează în mare măsură creșterea, compoziţia floristică şi productivitatea covorului ierbos.
Păşunatul cu un număr prea mare sau prea mic de animale până la abandon, completat de un păşunat haotic, fără pauză în sezonul rece, duce în mod sigur la degradarea covorului ierbos al unei pajişti.
Un păşunat raţional o perioadă mai lungă de timp determină îmbunătăţirea covorului ierbos şi menţine calitatea şi productivitatea pajiştii.
Cercetările din acest domeniu au condus la practicarea unui management favorabil realizării unui randament eficient al conversiei furajelor de pe pajiști în produse animaliere cu înaltă valoare biologică, caracterizat prin:
Păşunatul cu un număr prea mare sau prea mic de animale până la abandon, completat de un păşunat haotic, fără pauză în sezonul rece, duce în mod sigur la degradarea covorului ierbos al unei pajişti.
Un păşunat raţional o perioadă mai lungă de timp determină îmbunătăţirea covorului ierbos şi menţine calitatea şi productivitatea pajiştii.
Cercetările din acest domeniu au condus la practicarea unui management favorabil realizării unui randament eficient al conversiei furajelor de pe pajiști în produse animaliere cu înaltă valoare biologică, caracterizat prin:
– stabilirea sistemelor de pășunat în funcție de tipul de pajiște, specia, rasa și categoria de vârstă a animalelor, bazate pe:
-studiul resurselor furajere din zonele luate în studiu în corelație cu factorii limitativi ai producției și calității acestora;
– nivelul intensivizării producţiei şi folosirii;
– momentul începerii și încetării păşunatului;
– pregătirea și lotizarea animalelor ;
– durata sezonului de păşunat;
– calculul încărcăturii cu animale a păşunilor;
– mărimea şi împărţirea pajiştii în parcele de păşunat;
– nivelul intensivizării producţiei şi folosirii;
– momentul începerii și încetării păşunatului;
– pregătirea și lotizarea animalelor ;
– durata sezonului de păşunat;
– calculul încărcăturii cu animale a păşunilor;
– mărimea şi împărţirea pajiştii în parcele de păşunat;
– asigurarea utilităţilor zoopastorale (plantaţii silvice de protecţie ; alimentări cu apă; solnițe; adăposturi) ;
– întreţinerea pajiştilor după păşunat (igienizarea lunară a adăpătorilor și solnițelor; curăţirea păşunilor de lăstărişul speciilor lemnoase invazive şi a celor ierboase nevaloroase; curăţirea resturilor neconsumate de animale pe întreaga suprafaţă păşunată).
– analiza tehnico-economică a fermelor.